Ce trebuie să facă patronii din Liga 1 ca Burleanu să modifice “regula U21” în favoarea lor

La un moment dat, Gigi Becali a anunțat că FRF va renunța la regulă în forma actuală și o va transforma într-o chestie facultativă.

Adică, dacă o respecți, primești bani.

Dacă nu o respecți, îți vezi liniștit de treabă.

Doar că nu s-a întâmplat nimic.

Așa că s-a ajuns iar la stadiul clasic pentru interacțiunea marilor patroni din Liga 1 cu Răzvan Burleanu.

Gigi Becali anunță iar că va încălca regula cu orice preț pentru a o face să cadă în urma unui proces la TAS.

Mihai Rotaru se apleacă din nou aproape academic asupra motivelor concrete pentru care regula de fapt sabotează eforturile cluburilor de-a crește jucători.

Dan Șucu tace cum tace când n-are ce face sau când știe că e profitabil să tacă, mai ales că deja a investit sume mari de bani în aducerea de fotbaliști tineri.

Neluțu Varga se rezumă la a fi prieten cu Vasile Dâncu, care nu are absolut niciun rol în propulsarea lui Răzvan Burleanu în fruntea fotbalului românesc.

Prin urmare, ce se va întâmpla în continuare?

Regula va rămâne în picioare cât timp cei care o contestă n-au nimic de oferit

Mi-l închipui pe Mihai Rotaru revoltat de formula “n-au nimic de oferit”...

Cum să n-aibă nimic de oferit cele mai importante cluburi din fotbalul nostru în relație cu FRF?

Păi, lucrurile sunt destul de simple. Oricine a citit cu atenție textul meu de până în acest moment, ar fi remarcat cât de insistent folosesc numele lui Răzvan Burleanu deși problema e una de interacțiune “instituțională”, cum ar spune probabil acesta.

Chiar nu este vorba de interacțiunea cluburi de primă ligă - FRF, ci de interacțiunea patroni - Răzvan Burleanu.

Care Răzvan Burleanu trebuie să aibă ceva de câștigat din renunțarea la regulă.

Nu-ți imagina că un om politic așa cum este șeful FRF ar putea să renunțe la o măsură care măcar parțial este favorabilă instituției sale ca să dea satisfacție unor oameni cu care se află într-un conflict absolut natural.

La ce conflict natural mă refer?

Cea mai ușoară trimitere este la conflictul dintre socialism și capitalism sau dintre stânga filosofică și dreapta conservatoare.

Dar mai sunt și alte nuanțe.

Problema conflictului inevitabil dintre Burleanu și patroni

Există o diferență uriașă de structură și filosofie între Burleanu și patronii din Liga.

Prima este chiar de vârsta, iar cine subestimează ideea conflictului dintre generații habar n-are pe ce lume trăiește. Nu e doar după cum spun cărțile de management, e și după cum spun Freud și urmașii lui care au deviat în diverse alte școli de psihoterapie.

Desigur, nu dezvolt asta pentru că e totuși un newsletter dedicat Ligii 1, nu discutării diverselor tensiuni dintre tată și fiu sau a diverselor situații castratoare pe care le poate trăi un “tânăr obraznic” în relație cu diverși “golanii bătrâni”.

A doua problemă poate fi prezentată prin prisma felului în care fiecare tabără și-a obținut banii. Care bani sunt de fapt un simbol primar al capacității de-a supraviețui.

De aici și disputa între cei care își obțin în lumea azi banii pe cont propriu, ca oameni de afaceri și cei care și-i obțin din contul altora - ca bugetari, funcționari sau angajați clasici.

Patronii fac evident parte din prima categorie, Burleanu face parte la fel de evident din cea de-a doua categorie.

Acum, unii oameni de afaceri pot avea un dispreț real față de cei care primesc bani din postură de bugetar / funcționar. Iar dacă respectivii au și putere de decizie politică în ceea ce privește banii omului de afaceri, disprețul se poate transforma lejer în ură.

Da, știu, cuvinte grele, dar realitatea nu ține cont de ce e frumos, ci de ceea ce e adevărat.

Acum, Burleanu n-are nevoie de cine știe ce pregătire specială ca să simtă ce cred patronii din Liga 1 despre el. Și cel mai probabil, nu are la suprafața trăirilor sale vreo problemă cu asta.

De altfel, drumul său profesional este îndreptat spre o zonă în care puterea politică îți poate permite să-i chinui oricând dorești pe cei cu bani și gura mare folosind pârghiile democratice de care dispune cel ales.

Cel ales în unanimitate, în cazul acesta.

În fine, e posibil ca inclusiv dintr-o perspectivă culturală, lui Burleanu să-i displacă genul de individ reprezentat de Becali sau chiar Mihai Rotaru. Nu ajungi să mergi apăsat pe calea funcționarului în diverse instituții fiind un prea mare fan al celor care aleg reușita în afaceri pe cont propriu.

Ce le rămâne de făcut patronilor din Liga 1 ca să-l înduplece pe Burleanu

Singurele lucruri pe care le pot face este să lucreze cu uneltele lui Burleanu. Adică să găsească ceva ce pot oferi și să-ncerce să negocieze.

Ce-i poți oferi astăzi lui Burleanu ca să aibă îngăduința de-a se uita la problema ta și să o rezolve printr-o simplă propunere într-un Comitet Executiv?

Blegii ar putea să facă scenarii prostești care să includă vreo șpagă sau alte nebunii de genul acesta.

Sigur, Burleanu este la rândul său om și e interesat ca noi toți de chestiunile bănești, dar îl văd mai aproape de filosofia lui Ion Iliescu legată de finanțe -

“Banii sunt mai ales pentru proști, oamenii politici trebuie să urmărească puterea”.

Problema patronilor este că Burleanu are deja puterea.

Mai mult, Becali sau Rotaru sau Șucu nu i-o pot lua, nu i-o pot scădea și nu i-o pot spori.

Tristă situație pentru ei.

Deci?

Ar fi o variantă, dar e posibil să nu le placă având în vedere că sunt toți oameni cu orgoliu, care au făcut niște lucruri în viață indiferent ce cred cei care-i contestă.

Asta e, le spun oricum: trebuie să-l perie pe Burleanu ca să obțină ce vor.

Singurul lucru pe care i-l pot oferi președintelui FRF este căldura aprecierii lor. Care căldură trebuie să fie fierbinte de-a binelea. Nu e ușor să înduioșezi un om politic ales cu unanimitate de voturi.

Da, trebuie să se gudure un pic pe lângă el.

Știu, nu e ușor.

Poate unii dintre ei n-au făcut așa ceva niciodată în viața lor, dar nu scriu ca să le protejez sentimentele.

Sunt doar un ziarist care observă lucruri și-și dă cu părerea.

Singura chestiune pe care Burleanu o poate primi de la cei mai bogați oameni din fotbalul românesc și unii dintre cei mai bogați oameni din România este ca aceștia să plece capul umil.

Ideal, să o facă public.

Și după ce-și pleacă frumos capul, le rămâne să spere că ceva din trecutul lui Burleanu sau dintr-un eventual prezent rece-n care ar trăi să-l facă sensibil la demonstrația de “prietenie” a patronilor.

Altfel, dacă Burleanu e cumva un soi rău și insensibil, patronii vor rămâne atât cu umilința, cât și cu regula.

Care regulă mi s-a părut la un moment dat un bine făcut cu forța.

Astăzi, mi se pare doar un evident abuz.