De ce e firesc ca N'Jie să joace în fața lui Rareș Pop

Când Șumudică la trimis pe teren pe Rareș Pop la meciul cu UTA, suporterii de la tribuna a 2-a a Giuleștiului i-au scandat acestuia numele. Entuziasmul față de introducerea sa are două mari surse:

• jocul bun al acestuia
• dramatizarea exagerată a netitularizării sale

Cum și-a complicat Șumudică viața cu subiectul Rareș Pop

Primul care a oferit presei posibilitatea să speculeze povestea aceasta a fost chiar Șumudică prin faptul că a simțit nevoia să spună ceva nu a ajutat absolut nicio parte implicată - el, jucătorul, clubul.

"Este foarte greu să mai joace la mine, îmi pare rău pentru el. Chiar mă uitam la banca mea de rezerve şi îmi e şi ruşine că nici nu ştiu ce să le mai zic, va fi greu să mai joace. Este un jucător care îşi doreşte foarte mult, însă este foarte greu să joace pentru că am nevoie de puncte. El trebuie să continue să se antreneze şi cu siguranţă îi va veni rândul. Toţi trebuie să fie pregătiţi oricând".

După cum vezi, Șumudică a precizat în finalul acestei declarații ceea ce ar fi trebuit să fie ideea de bază a reacției sale - că Pop trebuie să se antreneze că-i va veni rândul, la fel ca oricărui alt jucător.

Doar că această parte din declarație pălește ca forță mediatică în fața ideii de la început, că-i va fi greu să joace. De altfel, o bună parte a presei nici măcar n-a transmis întreaga declarație, ci doar prima parte.

Astfel, subiectul a căpătat proporții, impresarul lui Rareș Pop a reacționat la rândul său, iar suporterii s-au întrebat pe bună dreptate de ce un fotbalist cu evoluții bune sau foarte bune de câte ori intră pe teren este ținut rezervă.

Celălalt element care a dus la creșterea nivelului dramatic al întregii povești a ținut de evoluțiile lui N'Jie, cel care-l blochează pe Pop. Sau mai exact, felul în care fanii giuleșteni dar și o bună parte a analiștilor l-au evaluat pe camerunez.

Concret, majoritatea văd un fotbalist care are calitate, dar care n-a oferit ce se aștepta de la el. Mai mult, atitudinea pe care acesta o emană îi irită pe mulți și-i face să judece automat într-o schemă clasică de gândire:

"Băbăciunea asta tupeistă blochează pe un tânăr de mare viitor".

Cei care-i contestă statutul de titular lui N'Jie pierd din vedere cel mai important lucru

Sunt de acord că N'Jie nu oferă ceea ce oferă deja Boupendza de exemplu, și că pare să aibă o atitudine lejeră față de joc, doar că mulți pierd din vedere lucruri ceva mai importane.

Sau cel mai important lucru: calitativ vorbind, N'Jie este un fotbalist clar peste Rareș Pop. Mai mult, cred că din această perspectivă se află lejer între primii 5 fotbaliștii ai Ligii 1, poate chiar în primii 3. Inclusiv în condițiile în care camerunezul are 4 luni de pauză înainte să joace pentru Rapid.

Iar situația în care se află giuleștenii impune să câștige meciuri în primul rând și abia apoi să ofere minute jucătorilor tineri care merită acest lucru. Acele 60-65 minute pe care le joacă N'Jie sunt minute pe care acesta le merită. Când nu mai poate, îi lasă locul lui Pop.

Care Pop intră din două mari motive - pentru că este un jucător cu marjă mare de creștere și pentru că Rapid a investit deja aproape 1 milion Euro în aducerea sa. Altfel, în lot mai există oameni care pot juca în acea poziție și care au randament decent - ex. Micovschi, Alex Dobre.

În fine, am văzut că unii au tot comentat faptul că N'Jie nu face fază defensivă sau că o face de-o manieră superficială, spre deosebire de Pop, care consumă multă energie în acele minute petrecute pe teren inclusiv pentru a-și ajuta defensiva.

Am o veste proastă pentru aceștia - N'Jie se apără mai bine decât o face Rareș Pop. Doar că pentru a constata asta trebuie să vezi meciurile, ideal pe stadion, nu să te uiți strict la statistici.

Dacă vezi meciurile pe stadion, vezi mișcarea camerunezului pe teren dincolo de cadrul camerelor folosite în transmisiune și dincolo de poziția strictă a balonului. N'Jie are experiența și inteligența de-a-și ajuta defensiva și printr-o poziționare excelentă pe teren, chestiune care blochează inițiative de atac ale adversarilor sau produce întârzieri ale atacurilor.

E foarte ușor să vezi că N'Jiea pierde o minge cu UTA și asta duce la un galben încasat de Onea pentru că a stopat un contraatac real periculos, dar asta implică exact să te limitezi strict la ce vezi la TV sau la urmărirea exclusivă a balonului și ignorarea științei jocului pe care camerunezul o are la cel mai înalt nivel.

Cum își poate rezolva Șumudică problemele cu N'Jie și Rareș Pop

Ca de obicei, marile probleme ale lui Șumudică sunt provocate mai ales de vorbe. Adică spune lucruri care nu-l ajută la nimic sau îi fac chiar rău pentru că are un slab control asupra propriilor impulsuri.

Este dornic de atenție și dorește să-și conserve statutul de om cu umor din fotbalul nostru, tip care zice lucruri interesante și ajunge să spună ce a spus despre Pop. Acum, după incidentul de la schimbarea lui N'Jie, a simțit nevoia să spună că "e greu cu Șumudică" și că nu-l interesează cine se supără.

Absolut nenecesar.

Limba de lemn a fotbalului a născut deja idei de prezentat în astfel de situații, formule care nu te ajută să punctezi la capitolul artistic, dar te ajută să te concentezi asupra meseriei de antrenor, nu asupra celei de vedetă a presei sportive.

Un simplu "e firesc să fie deranjat că l-am schimbat, își dorește să joace, să fie cel mai bun. Am nevoie de fotbaliști care să aibă ambiție, nu de fotbaliști care se mulțumesc cu puțin" rezolva rapid întreaga situație pentru public.

Apoi, în particular, putea discuta oricum dorea cu N'Jie fără să-și afecteze în vreun fel imaginea.

Atenție, nu spun că Șumudică a tratat dezastruos situația în cauză, spun că putea să o facă și mai bine decât a făcut-o, mai ales că are inteligența necesară să facă astfel de lucruri când nu se lasă pradă reacțiilor de moment.

Cât despre Rareș Pop, lucrurile sunt și mai simple. Poate lua ultima parte a declarației prin care a stârnit toată povestea și să o vânture ori de câte ori are ocazia. Până la urmă, acesta este și firescul pentru orice jucător din lot - să se pregătească și să-și aștepte șansele.

În plus, trebuie să remarc ceva ce nu mă așteptam să se întâmple - Șumudică folosește mai mulți underi decât a folosit oriunde în toată cariera sa. Începe des cu doi jucători care se-ncadrează-n regulă - Borza și Ignat - și termină meciul chiar cu 4 prin introducerea lui Grameni și Rareș Pop.

Nu știu dacă asta se-ntâmplă pentru că acești fotbaliști sunt mize reale ale clubului, care a investit bani buni în cazul tuturor mai puțin Ignat, sau pur și simplu Șumudică dovedește încă o dată cât de adaptabil este.

Adică a observat ce ar vrea patronatul să vadă și le oferă satisfacția de-a vedea tinerii pe teren, fără să-și dea totuși total peste cap concepțiile legate de cine ar trebui să joace titular - cel mai valoros om pe fiecare post.

În cazul acesta, de departe este vorba de N'Jie.