Becali - ghid de înțelegere a personajului

În mare, Becali enervează multe persoane care fac parte din următoarele categorii:

1. Suporterii echipei sale
2. Suporterii echipelor rivale FCSB
3. Suporterii echipei CSA Steaua
4. Oamenii de fotbal – antrenori, glorii, patroni etc.
5. Ziariștii și alți nepricepuți în ale fotbalului
6. Oamenii care n-au treabă cu fotbalul
7. Oamenii cu micropenis (atitudinal vorbind)

După cum poți concluziona singur, anumite categorii din cele enumerate mai sus se pot întrepătrunde cu altele. Adică poți avea micropenis și să fii în același timp ziarist sau suporter CSA Steaua.

Depinde de la caz la caz.

De asemenea, dacă tragi linie, observi că Becali are capacitatea de-a scoate din sărite prin faptele și atitudinile sale cam toată țara.

De ce se întâmplă asta?

Cea mai simplă explicație exprimată într-un limbaj popular ar fi că omul este un idiot și că, precum mulți idioți, stârnește reacții nervoase în ceilalți.

Problema cu o astfel de explicație este că-i comodă și cam atât.

Adică satisface aroganța celor care se cred „mai superiori” decât Becali, dar e incompletă.

Realitatea este că deși Becali poate avea momentele sale de idioțenie evidentă, ca mulți dintre noi (ahahaha), lucrurile sunt ceva mai complexe.

Astfel, printre argumentele pentru care Becali te scoate din sărite sunt și unele care nu-ți vor plăcea.

Argumente care e posibil să ți se pară că-l pun pe el într-o lumină bună, iar pe tine într-o lumină proastă.

Ți se va părea corect.

1. Becali te enervează pentru că nu joacă după regulile tale

Regulile tale sunt, de obicei, regulile pe care tu le respecți ca să te integrezi social.

Așa că e posibil ca ceea ce tu numești regulile tale să fie de fapt regulile societății. Reguli care sunt ale tale doar pentru că te supui lor.

De ce ai vrea să te integrezi social?

Răspunsul parțial adevărat spune că integrarea socială este un model de succes atunci când este urmat.

Corect, doar că întrebarea nu era dacă integrarea socială reprezintă un model de succes, ci de ce ai vrea să te integrezi social.

Răspunsul la fel de simplu, dar mai complet include și ideea că dorința de-a te integra social este bazată pe nevoia de securitate.

Concret, oamenii au tendința de-a respecta regulile sociale pentru că-n istoricul speciei noastre a existat o perioadă uriașă (peste 99% din timp) în care respectarea acestor reguli ducea la acceptarea ta de către cei din jur.

Pe atunci, să nu fii acceptat de cei din jur nu însemna doar că nu erai băgat în seamă, însemna și să fii dat afară din peșteră.

Adică să mori de foame, frig etc.

Prin urmare, în structura psihică a omului există programată această sensibilitate legată de integrare socială, de dorința de-a fi plăcut de cei din jur.

Astăzi, lucrurile s-au schimbat și un individ care n-are chef să respecte regulile sociale nu ajunge să moară de foame sau frig.

Doar că pentru majoritatea oamenilor, sfidarea acestor reguli este dificilă tocmai pentru că am fost programați să le respectăm în interesul fundamental al speciei – supraviețuirea.

Acum, Becali este un individ integrat social?

În mare, da.

În amănunt, nu.

Adică o bună parte din regulile pe care societatea le impune majorității indivizilor sunt sfidate de Becali.

Nu respectă nimic din ce nu vrea să respecte.

Ceea ce tu nu prea-ți permiți pentru că ai bun simț, ești educat etc.

Sau ești fricos.

Tu știi cum stau lucrurile, nu pot răspunde eu petru tine.

Oricare ar fi răspunsul, faptul că Becali sfidează anumite reguli sociale îți provoacă furie.

De ce?

Pentru că sfidarea regulilor pe care tu le respecți este un atac direct sau indirect la siguranța ta.

A sfida ce tu respecți înseamnă a spune că ceea ce ție îți oferă siguranță este lipsit de valoare.

Automat, la nivel de percepție, propria ta siguranță scade. Și dacă scade la nivel de percepție, te vei simți în pericol.

Așa că ești furios.

Sau speriat.

Sau amândouă.

Sigur, să constați asta înseamnă să ai o așa-zisă capacitate autoexploratorie în ceea ce privește emoțiile tale. Puțină lume o are și mai puțini oameni doresc să facă un astfel de demers.

2. Becali te enervează pentru că face pișu’ pe logica ta

Logica ta fotbalistică poate fi o logică excelentă.

Adică să fie aceeași logică pe care o îmbrățișează și marele cluburi de afară atunci când se organizează în vederea participării la o competiție.

Un consiliu de administrație numește un președinte căruia îi cere să îndeplinească niște obiective. Președintele, în baza acelui mandat, își formează o echipă potrivită pentru structura clubului, inclusiv numește direct un antrenor sau deleagă un om priceput să facă asta.

La fel se procedează în ceea ce privește formarea lotului, în ceea ce privește politica de relaționare cu fanii etc.

Becali micționează însă pe logica ta (și pe a mea) pentru că el crede că-n România nu se poate lucra ca afară.

Că dacă se lucrează ca afară, se ajunge la faliment. Și dă imediat exemplul Negoiță, „care a lăsat specialiștii și s-a ales praful”.

Sub pretextul că dacă procedează așa cum spune logica ta și a ălora de afară se va ajunge la faliment, el acționează după cum îi place lui.

Și pentru că una dintre alternativele majore la logica fotbalistică din fotbalul civilizat este să acționezi de-o manieră primitivă, Becali se simte ca peștele în apă pe acest drum nepetruit.

Simplitatea sa îl face să se bucure de faptul că a descoperit această teorie a eșecului aplicării modelelor moderne la fotbalul românesc.

Cultura și credințele sale sa îl fac să structureze realitatea în funcție de ce-i convine și să ignore orice semn că lucrurile ar putea sta diferit.

Partea și mai spectaculoasă este că anumite principii de viață pe care Becali le are chiar sunt valoroase tocmai prin primitivismul lor. Adică sunt lucruri valabile în relațiile interumane din cele mai vechi timpuri și sunt valabile inclusiv astăzi.

De exemplu, deși este imoral să te consideri stăpân peste angajații tăi, adică să-i transformi într-un fel de sclavi, este un model de a face lucrurile care s-a dovedit profitabil pentru stăpân.

Ca și mai sus, faptul că Becali face pișu pe logica ta este enervant pentru că direct și indirect îți dă impresia că ce gândești tu nu e corect.

Chiar dacă tu ai o grămadă de exemple că e corect, totuși îl vezi pe unul care spune că-i incorect. Și nu doar că spune că-i incorect, dar vine cu exemple concrete care-ți arată că modelul lui are un anume fel de succes.

Genul de succes care contează pentru el și genul de succes care contează și pentru o bună parte a societății atunci când societatea nu e ipocrită.

Financiar, clubul lui Becali are un succes superior celorlalte cluburi. Sigur, poți spune cum spuneam și eu când eram mai naiv că e un succes parțial sau un succes sub nivelul a ceea ce s-ar putea obține.

Probabil ai avea dreptate, un FCSB organizat ca un club modern ar avea șanse să producă mai mulți bani decât produce.

Becali vrea mai mulți bani, dar știe să-i facă doar apelând la modelul său arhaic și ilogic după bunul simț de astăzi. Face lucrurile cum știe să le facă și cum îi place să le facă. Nu-i pasă de logica ta sau de a altora.

3. Becali te enervează pentru că e cel mai liber om din România

Asta e o chestie greu de sesizat când te uiți la Becali, dar nu-i problemă, ți-o sesizez eu.

Cei mai mulți dintre noi ne trăim viața sub influența a tot felul de limitări / condiționări.

De exemplu, mulți oameni sunt angajați și asta presupune prezența la un loc de muncă între anumite ore ale zilei.

Și tot acolo, acei oameni trebuie să facă anumite activități pe care le decid alții.

Măcar 8 ore zilnic, altcineva dictează cum trebuie să arate viața ta.

Nu mai adaug timpul petrecut în trafic, că nu vreau să demoralizez pe nimeni.

Apoi, te întorci acasă și-n funcție de relația pe care o ai cu propria familie, s-ar putea să mai petreci alte ore făcând lucruri care nu-ți plac.

Ghinion, asta este.

În paralel, mocofanul pe care-l disprețuiești face cam ce vrea el.

Nu se duce la muncă, nu are șefi, nu îi suflă careva-n ciorbă.

Sigur, poți veni cu povești frumoase și să zici că „Becali e sclavul banului, nu e așa liber precum pare”.

Hehehe, în momentele noastre de luciditate, amândoi știm că Becali e mai liber decât pot fi majoritatea oamenilor.

Și e atât de liber încât îndrăznește să sfideze bunul simț social prin tot felul de poziții publice pe care tu nu ți le permiți.

De exemplu, dacă ai o afacere și ți se pare că femeile nu-s angajați potriviți pentru afacerea ta, ai avea curaj să spui asta public?

Mocofanul o face.

Becali privește corectitudinea politică în ochi și spune că el nu face afaceri cu femei, că nu discută cu femei, că femeia e inferioară bărbatului.

Și se comportă de această manieră în orice privință dorește. Nu prea are limite pe care să i le impună alții, are doar limite care-i convine lui să și le impună.

Prin urmare, chiar dacă nu-ți place, el e un om liber în nemernicia lui, mai liber decât majoritatea oamenilor cu bun simț, cu morală acceptată social, cu dreptatea de partea lor.

Normal, ce spun eu aici presupune să filosofăm lucid în jurul realității, ceea ce poate fi neplăcut.

E mult mai plăcut să îl faci bou pe Facebook și să te întorci apoi la activitățile de copil târziu – vizionare de meciuri, Netflix, jocuri video etc.

Toate astea te ajută să fugi de realitate când nu-ți place cum arată realitatea.

De altfel, cum să-ți placă o realitate căreia nu-i pasă că tu ții cu Steaua sau că tu ai dreptate?

Pe de altă parte, să-ți mai spun un secret: mocofanul nu doar că-i mai liber decât majoritatea oamenilor, dar și trăiește în realitate mai mult decât reușesc să trăiască cei mai mulți dintre noi.