Cei 3 influenceri care au speriat netul - Sergi Lopez, Daniel Șendre și Bogdan Tudor - Baratki

Mă refer la cele mai influente 3 voci din online-ul românesc când vine vorba de FCSB, Dinamo și Rapid.

Adică la Sergi Lopez (ex. Kalasnikov), Daniel Șendre și Bogdan Tudor (Baratki). Nicio altă scriitură care e dedicată echipelor în cauză nu are mai multă influență decât a lor.

În raport cu ziariștii din presa tradițională, respectivii se diferențiază prin faptul că sunt fani declarați ai echipelor despre care scriu și-n mod paradoxal asta-i face mai credibili în ochii unui număr semnificativ de suporteri.

Ceea ce e firesc și aberant în același timp.

Firesc în sensul că o bună parte a publicului nu mai dă doi lei pe obiectivitatea muncită a unor ziariști și aberant pentru că respectivii au o relație emoțională cu subiectul scrierilor lor.

De ce pot fi numiți influenceri Lopez, Șendre și Baratki

Aparent, ei scriu pentru fanii echipei pe care o susțin și ai putea crede că publicul lor e format automat din aceștia.

Parțial adevărat.

E format și din aceștia pentru că fiecare dintre ei are mai multe publicuri. De exemplu, unii fani ai echipelor rivale ajung în contact cu scrierile lor de-o manieră activă, nu prin simpla expunere întâmplătoare la mesajele distribuite online de alții.

De asemenea, un segment important de public din perspectiva greutății, nu a volumului este reprezentat de oameni care finanțează sau lucrează pentru cluburile despre care cei 3 scriu.

Cel mai probabil, Becali nu citește ce scrie Sergi Lopez, dar o face Mihai Stoica. Și o fac unii jucători FCSB. Și poate o face și Pintilii sau o fac oameni din staff-ul echipei.

La Șendre, lucrurile sunt și mai evidente din acest punct de vedere - Andrei Nicolescu și Eugen Voicu i-au răspuns de-a lungul timpului lui Șendre când au fost deranjați de ceea ce acesta a scris și l-au identificat drept un dușman al clubului, în contradicție evidentă cu părerea multora dintre fanii care-i urmăresc scrierile.

Apoi, sunt convins că-n acele monitorizări ale presei pe care Dan Șucu le primește zilnic asemeni oricărui om de afaceri modern există și referirile lui Bogdan Tudor Baratki legate de acțiunile sale la Rapid.

În fine, bănuiala mea este că o parte semnificativă a ziariștilor care au ca focus FCSB, Dinamo și Rapid urmăresc ce spun cei 3. Iar asta înseamnă că chiar și involuntar munca lor poate fi influențată uneori de spusele lor.

Da, inclusiv când îi consideră "inferiori" în buna tradiție arogantă a breslei noastre când vine vorba de oricine perceput ca fiind din afară. Inclusiv pe Șendre, care a lucrat suficient în presă încât să fie considerat lejer din interior.

Prin urmare, indiferent ce-și propun acești 3 influenceri, scrierile lor au un public mult mai variat decât pare la prima vedere și statutul lor de influencer este bazat tocmai pe această situație evidentă.

Cum ajung cei 3 incluenceri să se conecteze cu fanii echipelor despre care scriu

Toți 3 sunt preocupați de conectarea cu fanii echipei favorite, dar modul în care o obțin este profund diferit. De altfel, asta este firesc pentru că din scriitura lor rezultă că sunt 3 indivizi real diferiți.

Nu-l cunosc personal decât pe Daniel Șendre, cu care am fost coleg la Gazeta Sporturilor, dar oricum ceea ce speculez în continuare se bazează inclusiv în cazul lui pe percepția mea față de mesajele lor publice.

Prin urmare, lucrurile stau exact așa...

Sergi Lopez - “un gol mai mult decât adversarul, ideal însă vreo 4”

Concret, Sergi Lopez e un fel de Inzaghi al Facebook-ului - super speculativ, capabil să întoarcă în favoarea FCSB orice situație, inclusiv cele în care echipa sa favorită e-n problemă până la gât.

Din exterior, pare uneori preocupat să marcheze un gol mai mult decât adversarul:

“Becali e nașpa? Stai să-l vezi pe Șucu ce a făcut...”

sau

“Coman e slab la națională? Normal, nu e jucat cum e jucat la Steaua și e încărcat cu sarcini nespecifice”.

sau

“Da, poate arbitrul a greșit în această fază pentru Steaua, dar hai să vedem cum au stat lucrurile pentru Rapid în aest sezon...”

Uneori însă, când se-ntâmplă ca faptele să fie în mod evident în favoarea echipei sale, se lăcomește să marcheze din toate pozițiile spre marea bucurie a celor care țin cu FCSB și marea indignare a celor care țin cu oricine altcineva.

Este bănuit de mulți că e alter ego-ul online al lui Mihai Stoica, ceea ce ar trebui să fie un compliment pentru el.

Daniel Șendre - “Fraților... Fraților!!! Aici e Dinamo!!!”

Daniel Șendre este cel mai “emoțional” dintre ei. Scriitura sa are puține nuanțe de mijloc. Ori e bine, ori e rău. În general, e bine când e vorba de implicarea suporterilor și e tare rău când vine vorba de Andrei Nicolescu și Eugen Voicu.

E singurul care reușește să găsească toate situațiile în care cineva a suferit și are nevoie ca suferința sa să fie dată exemplu pentru alinare.

În fine, Șendre este cel mai abraziv în relația cu clubul. Spre deosebire de Sergi Lopez care nu este acuzat vreodată că vrea răul echipei, Șendre are parte de acuze din această categorie.

Ultimul caz relevant este povestea legată de faptul că Edgar Ie ar fi fost de fapt fratele acestuia și că șefii lui Dinamo au fost atât de neprofesioniști încât au fost păcăliți.

Când am văzut ce-a scris Daniel și am văzut cum reacționează clubul, mi-am adus aminte de istoria aceea cu fostul președinte american Lyndon Johnson. Care pe la începuturile carierei sale politice a decis să-și acuze un rival la poziția de congresman că face sex cu porcii:

Acum, sunt absolut convins că Daniel a crezut în informația aceea, dar sunt la fel de convins că i-a făcut plăcere să-l vadă pe Nicolescu negând public că e adevărată.

În fine, spre deosebire de ceilalți doi influenceri, care în general comentează ceea ce se-ntâmplă public la echipa despre care scriu, Daniel are informații din interior pe care le oferă de multe ori în premieră.

Bogdan Tudor - Baratki - “Fila numărul 4 a raportului financiar indică limpede unde se află Rapid și unde se va afla dacă nu se schimbă ceva”

Dintre cei 3, Bogdan Tudor - Baratki are abordarea cea mai cerebrală din perspectiva preocupării de-a discuta cât mai mult pe concret, pe fapte, pe cifre, inclusiv pe cifre aparent nefotbalistice, precum datele financiare.

Asta face uneori și Sergi Lopez, dar el apelează suficient de mult și la ironii de toate felurile încât să nu fie la fel de evident fenomenul ca la Baratki.

Având în vedere și că e singurul care nu a avut vreodată treabă cu presa sportivă (eu cred că Sergi Lopez a lucrat la un moment dat într-o redacție), el se descurcă excelent în ceea ce privește logica scrierilor sale.

Care scrieri nu sunt totuși pentru oricine. Dacă ai problema domnului Becali și blocurile mari de text te fac să lăcrimezi sau ai creier de TikTok și nu te poți concentra, vei considera că omul spune prea multe și că te plictisește.

Nu pare însă să-i plictisească pe fanii Rapidului care-l urmăresc și care par să reacționeze uneori la scrierile sale într-o măsură comparabilă cu ceea ce se-ntâmplă pe pagina oficială de Facebook a clubului.

Alt lucru remarcabil la el este faptul că scriitura sa și ideile pe care le emite au atras în mod firesc un număr impresionant de suporteri capabili să discute civilizat și chiar sofisticat în unele situații. Neobișnuit de mulți oameni capabili să discute idei, să scrie corect românește, să nu-njure.

Ce fac greșit fiecare dintre cei 3 influenceri

Fiecare dintre ei cred că e agățat dopaminic de Facebook, ceea ce poate să fie un dezavantaj din anumite puncte de vedere. De exemplu, nu-și protejează suficient conținutul prin intermediul unui site propriu și aleg să se bălăcească în piscina adulărilor din social media.

Lopez și Șendre au făcut totuși ceva pași în direcția unei schimbări.

Sergi Lopez prin deschiderea unui cont de Patreon, unde postează o mică parte din ceea ce produce și consideră ca fiind demn de-a fi oferit contra cost.

Șendre încearcă să monetizeze ceea ce produce prin intermediul unui site propriu, care are în spate o platformă capabilă să-l ajute să încaseze bani pentru munca sa.

Din păcate, după părerea mea, ambii au prețuri mult prea scăzute pentru ceea ce oferă.

În fine, Baratki este singurul dintre cei 3 care nu a făcut pasul firesc de monetizare a muncii sale. Da, știu, face asta din pasiune. Toți fac din pasiune ceea ce fac și mereu va exista riscul de-a pierde din pasiune dacă introduci interesul financiar în toată povestea.

Doar că atunci când ceri bani pentru munca ta, automat ai șanse mari să profesionalizezi toată povestea. Asta nu înseamnă să elimini spiritul scrierilor tale, ci să te asigură că ce e al tău chiar este al tău, nu al unui terț precum Facebook, care poate să schimbe oricând regulile jocului sau chiar să te zboare din toată povestea.

Nu te-mpiedică nimeni să faci efortul de-a scrie pe propria platformă (site-ul tău) și de-a distribui oriunde dorești. Mai mult, oricât de plăcută este susținerea oamenilor pe Facebook, nimic nu e mai valoros decât adresa de email a acestora.

Fiecare dintre ei ar trebui să colecteze adrese de email dacă vrea ca cei care le urmăresc munca să fie “ai lor”. Dintre cei 3, doar Șendre a început să o facă serios, iar Sergi o face în limitele platformei pe care o folosește pentru conținutul premium (Patreon).

Apropo, acestea sunt opinii de-ale mele. Fiecare în parte poate să aibă alte rațiuni pentru care face ceea ce face, iar ce spun eu legat de necesitatea protejării conținutului și monetizare să fie doar reflexul meu în ceea ce privește activitățile online și atât.

Care este viitorul acestui tip de conținut

După cum vezi, nu spun despre acest tip de conținut c-ar fi jurnalism. Nu pentru că aș fi invidios pe realizările lor (sunt), ci pentru că nu este jurnalism.

Pe de altă parte, așa cum am spus, nivelul de-ncredere în munca presei clasice este atât de scăzut, încât și cea mai performantă formă de jurnalism din România are de suferit.

Iar unul dintre efectele acestei suferințe este orientarea unei părți a publicului (și) spre acest tip de conținut.

Desigur, o parte dintre cei care-i urmăresc pe cei 3 o fac și pentru că nu suportă ca sentimentele lor să fie rănite de adevărurile spuse de ziariști. Adică, preferă ca unul pe care-l percep ca fiind de-al lor să le spună că Becali e nașpa, că cei de la Dinamo sunt cei de la Dinamo sau că Șucu e prea aplecat spre specularea oricărui profit imediat.

Deci pentru unii oameni chiar contează cine este purtătorul de mesaj mai mult chiar decât mesajul în sine. Sau, și mai probabil, mesajul devine demn de băgat în seamă dacă e transmis de mesagerul potrivit.

Adică, cum se-ntâmpla în trecut, când “a scris la ziar” avea o greutate reală dată de hârtia tipografică și tușul acela care ți se lua pe mâini când răsfoiai ziarul.

Aș mai remarca ca dovadă suplimentară a importanție celor 3 faptul că toți au primit oferta de-a scrie pentru site-urile de sport. La Șendre era ușor să se-ntâmple asta pentru că a lucrat anterior suficient la Gazeta Sporturilor, dar în cazul ofertelor pentru Sergi Lopez (neacceptate, a preferat să-și păstreze anonimitatea) și Baratki (scrie pentru Fanatik) e o dovadă de apreciere.

De altfel, cred că-n acest moment există o cerere reală de autori de conținut de genul celui produs de cei 3. Dar ca astfel de oameni să fie remarcați, trebuie să facă măcar ce-au făcut ei: să scrie constant despre pasiunea lor.